Se tem de numărul de locuri de muncă
Marele sperietor al robotilor din ultimii ani pare să fi reușit să facă mai multe evaluări sobru asupra implicațiilor cantitative și calitative ale revoluției de digitalizare și automatizare (DAR). Spre deosebire de previziunile senzaționale de faptul că 40% din locurile de muncă ar dispărea pe o perioadă de timp de 10, astăzi ne așteptăm ca mai puțin de 10% din locurile de muncă să fie eliminate complet. OCDE a condus cercetarea pentru a pune așteptările pe o bază mai solidă, legată de pregătirile pentru o nouă strategie de ocupare a forței de muncă care urmează să fie lansată în 2018.
Mai multe roboți din economie ar trebui să însemne în mod logic mai puține locuri de muncă pentru oameni, dar studiile asupra rezultatelor reale nu par să sprijine această concluzie. Dacă luăm o abordare comparativă în Europa, constatăm că economiile avansate din punct de vedere tehnologic - adică digitalizate și automatizate - sunt, de asemenea, societăți cu un grad înalt de ocupare a forței de muncă: Suedia, Danemarca și Olanda, de exemplu. Pe de altă parte, în țările cu o rată scăzută de ocupare a forței de muncă, cum ar fi Ungaria și Bulgaria, acest lucru nu este rezultatul unui număr mare de roboți care anulează forța de muncă din locurile de muncă.
Într-o perspectivă globală, Japonia a avansat robotizarea în industrie și servicii, dar foarte aproape de ocuparea integrală a forței de muncă. În prezent, țara cere ca cohortele mai în vârstă să rămână pe piața muncii într-un număr tot mai mare. Cazuri ca acestea inversă efectiv cauzalitatea așteptată. Roboții nu apar din motive necunoscute, ci din cauza unui deficit de forță de muncă datorat unor factori precum creșterea înaltă, fertilitatea scăzută și imigrația modestă. Roboții sunt introduși mai intens în munca și viața noastră pentru că avem nevoie de ei și există multe lucruri pe care nu le putem face fără ele.
Mai multe roboți din economie ar trebui să însemne în mod logic mai puține locuri de muncă pentru oameni, însă sondajele privind rezultatele reale nu par să sprijine această concluzie
În ansamblu, acesta este motivul pentru care economiștii economici de vârf, cum ar fi Christopher Pissarides, par să fie relaxați intens în ceea ce privește efectele nete ale cantității de locuri de muncă ale DAR. Există foarte puține exemple în care noile tehnologii nu sunt atât o oportunitate, cât și o amenințare, iar politicile și cadrele de relații industriale contează foarte mult. Există acum dovezi ale unui impact inegal al DAR pe piețele forței de muncă care sunt organizate în mod diferit. În SUA, robotizarea a dus la distrugerea unor locuri de muncă la scară largă, însă în Germania lucrătorii au beneficiat de această tendință tehnologică - inclusiv în ceea ce privește salariile - chiar dacă companiile lor au angajat mai puțini tineri angajați. Nivelul global al șomajului din Germania a scăzut de fapt, chiar și după ani de criză și de transformare.
Preocupări privind efectele sectoriale și calitatea locurilor de muncă
Mai urgent decât impactul digitalizării și automatizării asupra numărului de locuri de muncă are efectul asupra calității locului de muncă. Acest lucru ar trebui abordat într-o manieră preventivă dacă este posibil. Guvernele, în cooperare cu UE, trebuie să monitorizeze efectele sectoriale și să evalueze și să gestioneze diferitele riscuri asociate cu DAR.
Deși, de multe ori, conectăm DAR cu conceptul de Industry 4.0, transformarea se așteaptă să fie mai puțin marcată în industrie în următorii ani, pur și simplu pentru că un număr imens de locuri de muncă industriale au fost deja eliminate. Creșterea inteligenței artificiale înseamnă, de fapt, că profesiile anterior mai puțin afectate de schimbările tehnologice ar putea fi decimate de transformarea în desfășurare.
Creșterea așteptată a productivității poate fi compensată de lipsa de somn, odihna și concentrarea asociate cu hiper-conectivitatea. La locul de muncă, orele lungi de ore de la tastatură pot afecta spatele, încheietura mâinii, gâtul și ochii dacă nu se oferă protecție, ceea ce duce la creșterea costurilor de sănătate. Ceea ce trebuie prevenit cel mai mult este deschiderea de către DAR a unor mici canale sau chiar a unor ieșiri din sistemul de securitate socială, agravând problemele actuale de sustenabilitate. O preocupare generală în întreaga lume este dacă TAR va spori și mai mult inegalitatea socială, iar o preocupare europeană specifică este dacă va aprofunda dezechilibrele intracomunitare.
Principalul motiv pentru care DAR îi sperie pe mulți este că el însoțește mai multe megatrende recente. Cele mai importante dintre acestea sunt globalizarea și munca flexibilă - creșterea formelor atipice de ocupare a forței de muncă și segmentarea piețelor forței de muncă rezultate. Pentru mulți, acestea subminează atât securitatea ocupării forței de muncă, cât și veniturile. Prin urmare, pentru mulți experți, inclusiv cei care discută despre viitorul activităților desfășurate pe diverse foruri ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), întrebarea este dacă noul val de schimbări tehnologice poate fi reconciliat cu justiția socială. Liderii sindicali europeni vorbesc despre o "tranziție justă", care ar trebui să fie susținută de un fond specific.
Scopul este de a reîmprospăta urgent conținutul formării profesionale și de a pune la dispoziție educația în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor la toate nivelurile
Suporterii unui venit universal de bază (UBI) au început să utilizeze DAR ca argument pentru simplificarea preferată a politicii sociale. Cu toate acestea, chiar dacă DAR nu ne împinge să adoptăm schemele UBI în viitorul previzibil, securitatea socială trebuie să se adapteze în orice ciclu economic, iar aceasta nu este o excepție. Nu ar trebui să li se permită lucrătorilor ghișeelor să rămână fără îngrijire medicală și pensii, dar noile ramuri ale statului bunăstării ar putea să apară și din noile forme de angajare.
Agenda pentru piața muncii digitale
Mai multă educație și abilități se află în fruntea fiecărui răspuns politic la provocările economice și sociale, dar în acest caz sunt doar începutul listei. Scopul este de a reîmprospăta urgent conținutul formării profesionale și de a pune la dispoziție educația în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor la toate nivelurile și în toate categoriile de vârstă.
Inginerii de inginerie de înaltă calificare sunt doar vârful aisbergului. Tranziția trebuie făcută de mulți oameni, iar cercul profesioniștilor digitali va fi mult mai amplu. Proiectele precum Codecool din Europa Centrală demonstrează modul în care cooperarea dintre întreprinderi și viitorii angajați poate oferi calificări pentru tranziție.
Răspunsurile la politici trebuie să fie integrate. Studiile de pionierat din Germania s-au bazat pe sondajele privind forța de muncă și pe consultarea partenerilor sociali cu privire la așteptările lor privind DAR și la reformele care vor fi necesare. Guvernele trebuie să fie atente la eventuala distrugere a locurilor de muncă, însă ocuparea posturilor vacante pentru angajații cu seturi de competențe corecte este o problemă mai presantă în majoritatea țărilor.
În Europa, promovarea schimbărilor tehnologice trebuie să fie însoțită de o politică de coeziune teritorială pentru a contrabalansa tendința de a forma clustere de tehnologii informaționale. Acest lucru pare să fie agravat de ușurința cu care migrează profesioniștii din acest domeniu. Strategiile de transfer de cunoștințe trebuie să însoțească transferurile de resurse, deoarece DAR reprezintă un risc general pentru țările a căror dezvoltare economică sa bazat pe activități de asamblare sau alte activități de producție. Cu mai mulți roboți, producția se poate apropia mai mult de piețele mari, iar "reshoring" se poate transforma din speranță în realitate. De asemenea, DAR reprezintă o amenințare mai mare pentru unele țări decât altele, ceea ce reprezintă un motiv suplimentar pentru a crea o relație mai intimă între politicile industriale și cele regionale din UE.