Rusia
Abordarea influenței maligne a Rusiei

Mulți au tras un semnal de alarmă cu privire la influența periculoasă a Rusiei pe glob cu mult înainte ca regimul lui Putin să lanseze invazia brutală a Ucrainei în 2022. Cu toate acestea, la acea vreme, acele avertismente au fost în mare parte respinse. Cu toate acestea, în urma atacului pe scară largă al Rusiei, a devenit clar că abordarea acestei influențe maligne este imperativă – ceea ce s-a desfășurat în Ucraina s-ar putea răspândi cu ușurință în alte națiuni, scrie Dr. Helena Ivanov, cu sediul în Belgrad, Serbia, este un academic LSE și asociat de cercetare la Societatea Henry Jackson și Mykola Kuzmin de la Societatea Henry Jackson.
Mulți sperau că, în urma invaziei Ucrainei de către Rusia și a sancțiunilor fără precedent, capacitatea Rusiei de a duce războiul hibrid pe tot globul va fi redusă. Cu toate acestea, așa cum a demonstrat cel mai recent summit COP29, influența și capacitatea Rusiei de a interveni rămân foarte intacte. Acest lucru a devenit evident în perioada premergătoare COP29, unde obstrucția rusă a riscat inițial să deraieze selecția țării gazdă, deoarece „Rusia a blocat selecția fiecărei țări care și-a condamnat invadarea Ucrainei”. Mai mult, Rusia a fost cea care în cele din urmă „intermediat un acord care ar urma ca Azerbaidjanul să returneze 32 de prizonieri de război armeni, iar Armenia să renunțe la opoziția față de candidatura Azerbaidjanului pentru gazda COP29”.
În timp ce întreaga amploare a interferenței Rusiei rămâne dificil de cuantificat, efectele sale sunt incontestabile: schimbări în sentimentul public și chiar rezultatele politice. În ciuda eforturilor concertate de a o contracara, capacitatea Rusiei de a duce un război hibrid rămâne necontrolată. Kremlinul continuă să exercite influență asupra liderilor autocrați, destabilizand țările din regiune. În unele cazuri, Rusia a manipulat cu succes liderii autocrați pentru a eroda instituțiile democratice; în altele, opinia publică, modelată de propaganda rusă, îi obligă pe lideri să se alinieze intereselor Moscovei.
Prin aceste tactici, Rusia seamănă instabilitate în vecinătatea sa, în timp ce își întărește stăpânirea asupra sferei sale de influență.
Acest lucru este evident mai ales în Moldova, Georgia și Serbia, unde tacticile rusești sunt intensificate de contextul istoric unic al fiecărei națiuni. În Moldova și Georgia, Rusia a preluat controlul de facto asupra unor părți din teritoriile lor prin agresiune militară.
In Moldova, supraveghează Transnistria (aproximativ 12% din teritoriu), iar în Georgia, ocupă Abhazia și Osetia de Sud (20% din teritoriu). În Georgia, Rusia și-a justificat acțiunile pretinzând genocid împotriva populațiilor rusești – la fel ca în Ukraine în urma agresiunii sale pe scară largă din 2022. În Moldova, totuși, Rusia a susținut că prezența sa este necesară pentru a proteja depozitele de arme post-sovietice și pentru a acționa ca o forță de menținere a păcii. Atât în Moldova, cât și în Georgia, regiunile care dețin populații substanțiale de limbă rusă au devenit puncte focale pentru dezinformare.
În Serbia, poziția Rusiei față de Kosovo – unde refuză să recunoască independența Kosovo – combinată cu percepțiile de lungă durată cu privire la sprijinul rus din anii 1990, a influențat semnificativ opiniile sârbe față de Rusia. Cercetările indică faptul că a majoritatea dintre sârbi ar prefera să se alinieze cu Rusia în detrimentul Occidentului, în ciuda statutului Serbiei de candidat la UE. Mai mult, Serbia s-a abținut să impună sancțiuni împotriva Rusiei ca răspuns la agresiunea lui Putin din Ucraina și pare puțin probabil să schimbe această poziție. Această politică nu numai că aliniază Serbia îndeaproape cu Moscova, dar permite și instituțiilor mass-media de stat ruse, precum Sputnik și Russia Today, să continue să transmită în Serbia. Drept urmare, narațiunile rusești continuă să modeleze opinia publică și să susțină sentimentele pro-ruse, oferind Rusiei un punct de sprijin unic în regiune.
Alături de contexte istorice unice care continuă să modeleze relațiile cu Rusia, Serbia, Moldova și Georgia împărtășesc un alt fir comun: o diviziune persistentă între facțiunile pro-occidentale și pro-ruse – o divizare Rusia este întotdeauna rapidă și dornică să o exploateze. Toate cele trei națiuni aspiră să-și aprofundeze legăturile cu Occidentul și să dețină statutul de candidat la UE. Cu toate acestea, această aliniere occidentală reprezintă o provocare directă pentru Putin, care a descris faimosul prăbușirea URSS drept „ cea mai mare catastrofa politică a secolului” și de atunci și-a propus să mențină influența Moscovei asupra teritoriilor fostelor sovietice.
Serbia, cu toate acestea, are o semnificație strategică specială pentru Putin, deoarece susținerea influenței acolo, acordă Rusiei o pârghie în mare parte din regiunea post-iugoslavă. În consecință, interferențele maligne ale lui Putin în aceste trei țări au vizat frecvent sentimentul pro-UE, încercând să slăbească sprijinul public pentru integrarea occidentală. Atât în Moldova, cât și în Georgia, acest lucru este deosebit de evident în campaniile electorale, în timp ce în Serbia a avut un impact negativ asupra percepțiilor față de aderarea la UE.
În Moldova, Maia Sandu, candidat pro-UE, a obținut o victorie la alegerile prezidențiale cu 55% din voturi. Cu toate acestea, ea a fost învinsă pe plan intern de rivalul ei pro-rus, Stoianoglo, care a primit 51% din voturi în țară. Succesul final al lui Sandu s-a datorat în mare măsură sprijinului copleșitor din partea diasporei moldovenești, 83% dintre care au susținut-o – în special, acești alegători au fost mai puțin probabil să fie influențați de campaniile rusești de dezinformare. În mod similar, Republica Moldova a evitat, cu doar, un regres în ambițiile sale de integrare europeană 50.4% din populație susține UE într-un referendum strâns contestat.
În mod deloc surprinzător, au existat numeroase rapoarte despre interferența Rusiei în alegerile din Moldova prin campanii de dezinformare, crize în scenă și încadrare narativă selectivă. S-a descoperit că au loc transferuri ilegale de alegători din Transnistria și transportul organizat al alegătorilor moldoveni din Rusia, cu dovezi video indicând eforturi coordonate de mobilizare a acestor alegători.
În plus, Ministerul de Externe al Republicii Moldova a raportat amenințări false cu bombă la secțiile de votare din Frankfurt, Germania și Marea Britanie, inclusiv la Liverpool și Northampton, care păreau a fi încercări deliberate de a perturba votul și de a genera confuzie.
Partidele de opoziție din Moldova au folosit, de asemenea, retorica care cere protecția Rusiei, prezentând integrarea în UE ca o amenințare la adresa suveranității naționale. Aceste tactici au vizat nu numai manipularea rezultatului alegerilor, ci și subminarea încrederii în procesele democratice din Moldova. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor intense ale Moscovei, Moldova continuă să-și mențină angajamentul de a urmări integrarea în UE.
Dar evenimentele recente arată cât de periculos a ajuns Rusia să schimbe curentul. Administrația publică a Republicii Moldova rămâne slabă, cu o lipsă de protecție juridică a funcționarilor și probleme de identitate nerezolvate, care au încetinit progresul țării către aderarea la UE. Aceste provocări interne fac Moldova mai vulnerabilă în fața influenței ruse, împiecându-și aspirațiile europene și independente de a decide alianțe.
Situația din Georgia este și mai îngrijorătoare – întrucât Rusia continuă să-și difuzeze dezinformarea în întreaga țară, dar deține și control asupra partidelor politice cheie. Volumul odată promițător al Georgiei pentru aderarea la UE, care a fost declanșat de invazia Rusiei din 2008, a stagnat în mare măsură.
Partidul Vis Georgian pro-rus, fondat în 2012 de miliardarul Bidzina Ivanishvili – numit „cel om care a cumpărat o țară” pentru controlul său asupra a 25% din PIB-ul Georgiei – a jucat un rol central în această schimbare. Ivanishvili și-a făcut avere în Rusia, iar averea sa rămâne strâns legată de Moscova, influențând poziția partidului și politicile acestuia.
În ultimul deceniu, Georgian Dream a inversat în mod constant aspirațiile UE ale țării, adoptând legi controversate, cum ar fi proiectul de lege pentru „agentul străin” și măsuri anti-LGBTQ, care au stârnit proteste în Tbilisi. La începutul acestui an, cererea de aderare a Georgiei la UE a fost efectiv întreruptă din cauza preocupărilor tot mai mari cu privire la scăderea drepturilor omului și la creșterea represiunii. Ca răspuns, Statele Unite au luat o atitudine mai fermă, impunătoare sancțiuni despre Visul Georgian politicieni și ofițeri de poliție responsabili de represiunea și violența împotriva protestatarilor.
Spre deosebire de ambițiile UE ale Moldovei, partidul de guvernământ al Georgiei a încadrat alinierea la Rusia ca singurul mijloc de a evita genul de dezastru condus de Occident văzut în Ucraina, folosind sloganul campaniei „Spune nu la razboi! Alege pacea!” Această narațiune a fost întărită de imagini grafice ale orașelor ucrainene devastate de bombele rusești, cu scopul de a descrie Rusia ca o forță stabilizatoare în regiune.
Alegerile în sine au devenit un exemplu manual al modului în care procesele democratice pot fi erodate, ridicând îndoieli serioase cu privire la faptul că votul ar putea fi cu adevărat considerat liber. În ciuda provocărilor la adresa rezultatelor alegerilor, rămâne un adevăr dur: Rusia a câștigat efectiv câmpul de luptă din Georgia. Chiar dacă opoziția reușește să pună sub semnul întrebării legitimitatea votului, întârzierea abordării acestor probleme, împreună cu temerile larg răspândite de agresiune rusă, au pus deja stăpânire în conștiința publicului.
În Serbia, influența Rusiei rămâne puternică, regimul lui Putin fiind privit pozitiv de mulți.
Acest sentiment este parțial înrădăcinat în refuzul Rusiei de a recunoaște independența Kosovo, dar este, de asemenea, puternic influențat de prezența omniprezentă a presei și narațiunilor ruse în interiorul țării. În consecință, chiar dacă guvernul sârb ar dori să reducă legăturile cu Rusia, s-ar confrunta cu o rezistență publică semnificativă.
Din februarie 2022, Serbia navighează în ceea ce este adesea denumit „ de echilibrare act' sub președintele Vucic. În ciuda faptului că este un stat candidat la UE și s-a angajat oficial să adere la bloc, Serbia a refuzat să impună sancțiuni Rusiei. Oficiali guvernamentali de rang înalt se întâlnesc în mod regulat cu Putin și alți lideri ruși, subliniind legăturile puternice dintre cele două națiuni. Populația Serbiei rămâne în mare parte pro-rusă, iar prezența continuă a instituțiilor mass-media de stat ruse, precum Sputnik și Russia Today, joacă un rol esențial în promovarea agendei Moscovei. Ca Reporteri fără frontiere spune: „Rusă narațiunile sunt împachetate pentru publicul local înainte de a fi distribuite în regiune „prin aceste canale media”.
Influența propagandei ruse este și mai evidentă în creșterea tensiunii în relațiile cu Occidentul, unii experți prevăzând că, dacă mâine ar fi organizat un referendum privind aderarea la UE, doar 43% dintre sârbi ar sprijini aderarea la UE.
Între timp, Serbia continuă să se angajeze cu oficialii UE, cu vizite de la lideri de rang înalt precum cancelarul german și președintele francez la începutul anului. Cu toate acestea, în ciuda a doi ani de eforturi, UE și alți aliați occidentali s-au străduit să convingă guvernul sârb să se distanțeze de Rusia. Mai critic, ei nu au făcut încă progrese semnificative în deplasarea opiniei publice sârbe din Rusia și către Occident.
Moldova, Georgia și Serbia demonstrează fiecare puterea puternică pe care Rusia o poate deține asupra sentimentului public, câștigând o pârghie politică substanțială în aceste țări. În timp ce calea Georgiei spre UE s-a blocat, iar Moldova și Serbia se confruntă cu presiuni semnificative, situația nu este iremediabil. Cu toate acestea, capacitatea Rusiei de a exploata diviziunile politice și de a manipula opinia publică nu poate fi subestimată. Cu cât ne uităm mai adânc în situație, cu atât devine mai clar că acțiunile Rusiei au modelat sistematic percepțiile, creând un teren fertil pentru ca influența sa să prindă rădăcini.
Pentru a proteja alianțele și valorile democratice, este esențial să recunoaștem adâncimea influenței Rusiei și să abordăm interferența acesteia cu strategiile proactive și eficiente care întăresc reziliența și promovează o opinie publică informată și independentă în aceste națiuni. În plus, este crucial ca Occidentul să-și reconsidere în mod independent strategia față de aceste țări. Cercetările indică faptul că scăderea sprijinului pentru Occident nu se datorează doar admirației pentru Putin sau interferenței Rusiei, ci are și rădăcini în independent-a avut percepții negative despre Occident.
Prin urmare, Occidentul trebuie să prioritizeze eforturile de a câștiga inimile și mințile oamenilor din regiunile în care își propune să-și susțină influența.
Trimiteți acest articol:
-
Kenyazile în urmă 4
Impact Solutions Advisors colaborează cu Inițiativa Malkia pentru a sprijini educația fetelor din Kenya
-
UKzile în urmă 4
Proiectul stațiilor de metrou fantomă din Londra: Uprates pretenție daune la 100 de milioane de lire sterline
-
Economiezile în urmă 3
Comisia solicită opinii cu privire la viitorul industriei europene de automobile
-
Kazakhstanzile în urmă 2
Kazahstan, cel mai bun partener pentru UE în Asia Centrală