Biocombustibilii
Potențialul enorm al biocombustibililor avansați
Pistolul de pornire a sunat în cursa pentru îndeplinirea obiectivelor UE și globale de economisire a energiei – iar biocombustibilii nu vor să rămână în urmă.
Biocombustibilii oferă trei mari avantaje – scalabilitate, durabilitate și cost – iar legislatorii UE și naționali ar trebui să ia în considerare cu seriozitate biocombustibilii avansați ca un egal, nu ca un văr sărac al eolianului și al solarului.
În primul rând, biocombustibilii sunt durabili.
Înlocuirea combustibililor fosili cu biocombustibili are potențialul de a genera o serie de beneficii. Spre deosebire de combustibilii fosili, care sunt resurse epuizabile, biocombustibilii sunt produși din materii prime regenerabile. Astfel, producția și utilizarea lor ar putea, teoretic, să fie susținută la infinit.
Biocombustibilii oferă o soluție durabilă care poate fi utilizată ca înlocuitor direct al combustibililor fosili și va ajuta la reducerea semnificativă a emisiilor cu urgența necesară. Pe termen lung, biocombustibilii sunt, de asemenea, mai buni pentru mediu decât vântul și solarul.
S-a dovedit că etanolul și biomotorina din surse regenerabile europene reduc în mod semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră, iar producția de biocombustibili în biorafinăriile europene contribuie, de asemenea, la securitatea alimentară a UE.
În al doilea rând, biocombustibilii pot fi, în timp, rentabili.
În prezent, costurile pot fi mari, dar acest lucru se datorează în mare măsură sprijinului financiar insuficient, iar costurile vor scădea pe măsură ce producția crește.
Captarea CO2 din biocombustibili este relativ ieftină în comparație cu alte opțiuni de bioenergie și captare a carbonului.
În timp ce costul mediu de producție al biocombustibililor este încă dublu până la triplu față de echivalentul combustibililor fosili, acesta ar putea scădea cu până la 27% în următorul deceniu, cu orice decalaj de costuri rămas acoperit de măsurile de politică pentru stimularea producției și a cererii.
Aceasta duce la al treilea principiu al biocombustibililor: scalabilitatea acestuia.
Biocombustibilii pot (și ar trebui) să fie folosiți pentru mult mai mult, de exemplu, producția de hidrogen verde. Soluțiile există deja – acum este o chestiune de creștere radicală a dimensiunii și aplicării.
De asemenea, este esențial să se intensifice producția acestor gaze regenerabile pentru a satisface cererea de energie regenerabilă până în 2030 și pentru a atinge obiectivele climatice în 2050.
Un exemplu al potențialului acestei tehnologii este hidrogenul „BECCS” (bioenergie cu captarea și stocarea carbonului), care generează hidrogen din materii prime biogene. Oferă o abordare unică și este un combustibil versatil pentru eliminarea netă a dioxidului de carbon.
BECCS atinge simultan două obiective cheie net zero: tranzițiile energetice și eliminarea CO2. Folosind doar biomasă durabilă abundentă, această tehnologie poate oferi atât durabilitate, cât și scalabilitate.
Hidrogenul BECCS pare, de asemenea, că va fi competitiv – mai mic decât hidrogenul verde până în 2030.
Dar este nevoie de mult mai mult sprijin pentru a promova dezvoltarea, comercializarea și implementarea hidrogenului BECCS la scară.
Sprijinul este vital și UE ar face bine să se uite peste Atlantic la ceea ce fac SUA pentru a-și susține piața biocombustibililor.
IRA – Actul de reducere a inflației – oferă stimulente diferitelor sectoare, inclusiv industria biocombustibililor.
Acest lucru contrastează cu Pactul verde al UE, care, dimpotrivă, încurajează doar consumatorii să-și schimbe comportamentul pentru a contribui la îndeplinirea diferitelor obiective în materie de climă și energie.
UE nu oferă, spre deosebire de americani, niciun sprijin financiar. Investițiile UE în sectorul biocombustibililor contrastează puternic cu cele ale SUA, care au pus la dispoziție aproximativ 9.4 miliarde de dolari pentru biocombustibili.
Americanii oferă o varietate de stimulente economice, inclusiv granturi, credite de impozit pe venit, subvenții și împrumuturi pentru a promova cercetarea și dezvoltarea biocombustibililor.
Factorii politici din UE care au în vedere modalități de a aborda provocările sale legate de energie ar trebui să fie conștienți de contribuția strategică pe care o pot aduce biocombustibilii produși pe plan intern.
O prioritate pentru UE este dezvoltarea hidrogenului din surse regenerabile și își propune să producă 10 milioane de tone și să importe 10 milioane de tone până în 2030 – dar în prezent aceasta este de aproximativ 160 de ori mai mult decât producția actuală de hidrogen.
Cererea de biocombustibili în 2022 a crescut de fapt cu 6%, atingând un nivel record și depășind niveluri observate în 2019 înainte de pandemia de Covid-19.
Pentru a-și realiza pe deplin obiectivele de atingere a independenței energetice și alimentare, UE trebuie să-și mobilizeze întregul sector al bioenergiei.
Concluzia este că biocombustibilii au potențialul de a îndeplini mai bine diferitele obiective de reducere a emisiilor decât sursele regenerabile, cum ar fi energia eoliană și solară.
Sectorul biocombustibililor dorește să investească în Europa și are câteva produse excelente, dar este nevoie de mult mai mult ajutor pentru a crește gradul de utilizare a combustibililor durabili și pentru a stimula dezvoltarea biocombustibililor avansați și a hidrogenului.
Până acum, UE a subestimat potențialul enorm și scalabilitatea biocombustibililor ultradurabili și, pentru a-și atinge țintele și obiectivele, bioenergia va trebui să intensifice – și rapid.
Trimiteți acest articol:
-
Comerțuluizile în urmă 4
Executivul iranian-american evaziv care ar putea sfida sancțiunile: Rețeaua umbră iraniană
-
Azerbaidjan1 zi în urmă
Azerbaidjan se întreabă ce s-a întâmplat cu beneficiile păcii?
-
Azerbaidjan1 zi în urmă
Azerbaidjanul sprijină agenda globală de mediu care găzduiește COP29
-
USzile în urmă 4
Cum vor fi schimbate SUA pe plan intern sub Administrația Trump II