Conectează-te cu noi

Antisemitism

Europa poate combate antisemitismul fără a slăbi libertatea de exprimare

ACȚIUNE:

Publicat

on

Folosim înscrierea dvs. pentru a furniza conținut în moduri în care ați consimțit și pentru a ne îmbunătăți înțelegerea. Vă puteți dezabona în orice moment.

Guvernele europene trebuie să reziste îndemnului de a reacționa la conflictul din Gaza prin reprimarea libertății de exprimare și a dreptului de a demonstra în mod pașnic, scrie Juan García-Nieto. 

Recent, guvernul francez a încercat să pună în aplicare o interdicție generală a tuturor demonstrațiilor în sprijinul Palestinei și împotriva acțiunilor Israelului în Fâșia Gaza. Alte țări din Europa, cum ar fi Germania, Ungaria și Regatul Unit au mers cu regret pe urmele Franței și au restrâns dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la întrunire pașnică. Împotriva antisemitismului și discursurilor instigatoare la ură este vitală, dar nu ar trebui să determine țările europene să restrângă drepturile civile care afectează toți cetățenii. 

De la tragicele atacuri teroriste comise de Hamas pe 7 octombrie și de la asediul brutal la care Forțele de Apărare Israeliene au supus Fâșia Gaza, guvernele europene au fost împărțit despre cum să reacționăm la această ultimă iterație a conflictului israeliano-palestinian. 

Statele UE sunt însă de acord atunci când vine vorba de condamnarea în cei mai fermi termeni a atacurilor Hamas, care s-au soldat cu moartea a peste 1,400 de civili în orașe și kibutzim din sudul Israelului. În timp ce politica externă europeană disfuncțională poate face puțin pentru a afecta evenimentele din Israel și Gaza, țările europene pot aborda discursul extremist din interiorul granițelor lor.  

Hamas este un profund antisemit grup aplecat asupra distrugerii oricărui indiciu de viață evreiască din Israel și Palestina. Majoritatea țărilor europene au în vigoare prevederi legale care limitează sau interzic discursurile care glorific terorismul. Ele sunt un instrument necesar pentru combaterea antisemitismului (printre alte ideologii pline de ură), adică în creștere în toată Europa – o tendință probabil să fie exacerbată în urma evenimentelor din Israel şi Palestina. 

Cu toate acestea, este important să se evite confundarea Hamas cu Palestina. Forța palestiniană pentru autodeterminare este de mult înaintea Hamasului și nu este în mod inerent violentă. Israelul însuși insistă că războiul său este cu Hamas, nu cu Palestina – cel puțin pe hârtie. Avocații Israelului și aliații săi, predominant în Occident, au făcut, de asemenea, o distincție între gruparea teroristă și palestinienii care se luptă din Gaza și Cisiordania. În cuvinte al președintelui francez Emmanuel Macron, Hamas „nu reprezintă poporul palestinian”. Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a disociat, de asemenea, acțiunile detestabile ale Hamas de poporul palestinian, declararea că „ceea ce a făcut Hamas nu are nimic de-a face cu aspirațiile legitime ale poporului palestinian”. 

Deci, în mod clar, guvernele europene sunt conștiente că echivalarea ura Hamas cu cauza palestiniană este greșită și înșelătoare. Este surprinzător, așadar, că guvernele multor țări europene reacționează la consecințele războiului prin restrângerea severă a demonstrațiilor pro-palestiniene care cer încetarea atrocităților din Gaza. 

publicitate

Cu pretextul îndoielnic de salvgardare ordine publică, guvernul francez a interzis toate demonstrațiile în favoarea Palestinei (deși Conseil d'État, principalul tribunal administrativ al țării, a răsturnat această interdicție radicală). Interdicția nu a reprimat doar demonstrațiile în favoarea Hamas sau a celor care glorificau terorismul. Sprijinirea dreptului Palestinei de a exista și opunerea brutalității din Fâșia Gaza a fost suficientă pentru ca guvernul președintelui Macron să reducă drastic un drept civil crucial, cel al întrunirii pașnice.  

Vecinul de la est al Franței are în vedere și limitarea dreptului la întrunire atunci când vine vorba de mitinguri pro-palestiniene. Într-adevăr, multe orașe din Germania au făcut-o deja interzis lor. În orice caz, acest lucru nu a împiedicat mii de cetățeni aderarea mitinguri în ambele țări, demonstrând că, justificate sau nu, restricțiile asupra drepturilor fundamentale sunt rareori ușor de aplicat în mod eficient.  

În Regatul Unit, ministrul de interne Suella Braverman (al cărui vitriol anti-musulman este bine documentat și care a etichetat toate protestele pro-palestiniene drept marșuri ale uriiMatei 22:21) a avertizat într-o scrisoare adresată departamentelor de poliție britanice că simpla arătare sau fluturare a unui steag palestinian ar putea constitui o infracțiune. Instituțiile UE ajung și ele aici. Un deputat în Parlamentul European, Manu Pineda, a fost interzis de a urca pe scena în plenul de la Strasbourg pe 18 octombrie, pentru că purta o cască kufiyya, un simbol de lungă durată al mișcării pro-palestiniene. 

Din păcate, există mai multe cazuri în care libertatea de exprimare și libertatea de întrunire sunt vizate de parlamentari și autorități publice din toată Europa. Din stadioane de fotbal în Spania să universităţi la Londra, se pare că autoritățile publice cad pradă isteriei și reacționează extrem de exagerat la proteste în mare parte pașnice și legitime. Dacă guvernele europene înțeleg cu adevărat că Hamas și Palestina nu sunt (din fericire) la fel, de ce le este atât de greu să vorbească pentru poporul palestinian și pentru drepturile sale umane? 

Cei angajați față de libertățile individuale ar trebui să apere cu toată inima dreptul de a protesta pașnic și de a vorbi liber în Europa, chiar dacă nu suntem de acord cu multe dintre ideile și revendicările avansate din tabăra pro-palestiniană. Lupta împotriva discursului instigator la ură în toate formele sale (inclusiv antisemitismul și islamofobia) nu poate deveni un obstacol împotriva libertății pașnice de exprimare, mai ales că atât mitingurile pro-israeliene, cât și pro-palestiniene organizate începând cu 7 octombrie au fost în mare parte pașnice. Conflictul israeliano-palestinian nu ar trebui să conducă la o nouă revenire în spate a libertăților individuale, care sunt pietrele de temelie ale democrației liberale. 

Juan García-Nieto este asistent de cercetare la ESADEGeo și bursier la Young Voices cu sediul în Barcelona, ​​Spania.

Trimiteți acest articol:

EU Reporter publică articole dintr-o varietate de surse externe care exprimă o gamă largă de puncte de vedere. Pozițiile luate în aceste articole nu sunt neapărat cele ale EU Reporter.

Trending