„Nu vreau să aparțin unei generații de somnambuli”, a spus președintele francez Emmanuel Macron (ilustrat) la Strasbourg săptămâna trecută. La baza discursului său în Parlamentul European a stat mesajul că soluțiile la problemele de ieri nu mai sunt potrivite cu cele de mâine. Este o temă pe care alți factori de decizie și lideri politici din Europa ar trebui să o repetă iar și iar.
Dificultățile pe termen lung cu care se confruntă Europa sunt descurajante și, dacă opinia publică poate fi conștientă de ele, strângerea asupra alegătorilor partidelor populiste ar fi slăbită substanțial. Dar mai întâi, un adevăr simplu.
Slăbirea în ultimul deceniu a eforturilor pentru o mai bună integrare europeană nu are nimic de-a face cu o conducere politică slabă și totul de-a face cu condițiile economice. Liderii naționali ai UE sunt în mod obișnuit învinovățiți, dar realitatea este că politicile de austeritate în urma crizei financiare din 2008 și creșterea scăzută, fără creștere în întreaga Europă i-au blocat pe politicieni și alegătorii lor într-o dispoziție de aversiune față de risc.
Este important ca noi europenii să înțelegem acest punct, deoarece tendințele pe termen lung indică o creștere lentă în continuare, dacă nu sunt implementate noi politici radicale. Scopul trebuie să fie relansarea economiilor europene la ratele de creștere mai mari care au dus la piața unică, euro și extinderea „Big Bang” a UE.
Nerespectarea acestui lucru pune întregul proiect european în pericol de declin și dezmembrare treptată. „Nu cu o bubuitură, ci cu un scâncet”, după cum a scris poetul TS Eliot despre felul în care se termină lumea.
Care sunt, atunci, aceste tendințe asupra cărora Europa miopă trebuie să se concentreze urgent? Cel mai evident este declinul demografic, dar în urma lui sunt vulnerabilitatea tehnologică, scăderea nivelului de trai și creșterea tensiunilor sociale. Toate sunt bine cunoscute, dar larg ignorate.
Politicienii care intenționează să fie aleși sunt reticenți să se prezinte drept Ieremia, sau Cassandra, încărcați de moarte. Jurnaliştii răspund apetitului public pentru ştiri, dar nu pentru educaţie. De aceea, fără îndoială, implicațiile grave ale îmbătrânirii Europei primesc atât de puțină atenție. Faptul că peste doar un deceniu de acum încolo aproximativ 40% din populația UE va avea peste 65 de ani este văzut ca o problemă de sănătate și pensii.
Totuși, acesta este doar vârful aisbergului. Mult mai alarmantă este scăderea forței de muncă europene. Unii ar putea saluta asta ca fiind o veste bună pentru tinerii în căutarea unui loc de muncă, dar este greșit. Forța de muncă din UE-28 de 240 de milioane de oameni va număra doar 207 milioane până la mijlocul secolului dacă imigrația se menține la nivelurile actuale, dar ar putea scădea în mod dezastruos la doar 169 de milioane dacă este încetinită sau chiar oprită. Scoaterea a 33 de milioane de contribuabili și consumatori din economia europeană timp de trei decenii ar fi extrem de dăunătoare, în timp ce peste 60 de milioane de oameni ar fi catastrofal.
Europa trebuie să înceapă chiar acum să planifice modalități de a contracara declinul său demografic. Veniturile medii sunt deja de doar două treimi din cele ale americanilor și sunt pe cale să scadă la trei cincimi. A da un impuls economiei europene este esențial pentru a se evita un colaps politic și economic în spirală.
Acest impuls ar proveni dintr-o strategie de investiții îndrăzneață și hotărâtă în toată Europa, care vizează educație, sănătate și locuințe. Dacă reformele guvernanței zonei euro ar fi discutate în lumina împrumuturilor pentru a construi o Europă mai rezistentă, atunci rezervele guvernelor din nordul Europei ar putea fi înlăturate. Moderul „Plan Juncker” de 315 miliarde EUR care urmează să fie cheltuit pentru infrastructură ar trebui privit ca un simplu pilot.
Punctul cheie este că sunt necesare mai multe spitale, școli și case pentru a găzdui atât populația în vârstă a Europei, cât și sângele nou pe care îl poate aduce imigrația. Efectele keynesiene de amorsare a pompei vor redinamiza economiile lente și vor asigura astfel că proiectul UE își va recupera impulsul ambițios.