#Refugiați: „Este o nevoie reală de a proteja femeile și copiii”

Parlamentul European a dedicat Ziua Internațională a Femeii din acest an femeilor refugiate din UE. Au discutat cu europarlamentarul Mary Honeyball, membru al grupului S&D din Marea Britanie, și cu fotograful francez Marie Dorigny (ambii din imagine) pentru a-și exprima opiniile despre situația lor, deoarece ambii sunt experți în aceasta. Honeyball a scris un raport despre femeile refugiate, pe care europarlamentarii îl votează în plen marți, 8 martie, în timp ce Dorigny a călătorit în Grecia, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Germania pentru a crea un reportaj despre femeile refugiate pentru Parlament.

Războiul, încălcările drepturilor omului și sărăcia au dus la creșterea numărului de persoane care caută protecție în Europa. Care este situația femeilor?

Mary Honeyball: O mulțime de femei se confruntă cu violență, nu numai în țara din care provin, ci și în timpul călătoriei. Este o nevoie reală de a proteja femeile și copiii. Femeile au diferite tipuri de nevoi față de bărbați.

Statisticile arată că în 2015 au ajuns în UE mai mulți bărbați decât femei și copii. De ce este asta?

Honeyball: Ultimele cifre arată că acum vin mai multe femei. Cred că bărbații pleacă mai întâi pentru că sunt trimiși înainte pentru a afla cum va fi să fii acolo când sosesc familiile lor. Femeile și copiii vin mai târziu. Și asta este ceea ce vedem acum.

Marie Dorigny: Cele mai recente statistici UNHCR arată că femeile și copiii reprezintă acum până la 55% dintre refugiații care vin în Europa.

publicitate

La ce riscuri sunt expuse femeile și fetele atunci când fug în Europa?

Honeyball: Se confruntă cu violență de care au fugit în țara lor natală; violență în călătorie, foarte des de la traficanți și traficanți și, din păcate, uneori și de la alți refugiați. Este o situație violentă în sine. Femeile sunt vulnerabile, mai ales dacă sunt singure.

Dorigny: Fața migrației s-a schimbat în ultimele șase luni. Au existat mai multe familii care fug din Irak, Afganistan și Siria, iar printre aceste familii, jumătate din oameni sunt femei cu copiii lor. Acestea sunt într-un fel mai bine protejate decât înainte, deoarece atunci când familia se mută este întreaga familie cu tatăl, frații și fiii.

Femeile sunt potențial victime în țările lor de origine, în timp ce se află în tranzit și după sosire. Ce se poate face pentru a-i proteja mai bine?

 Honeyball: Este important să crești conștientizarea. Oamenii trebuie să știe că acest lucru se întâmplă. Acest tip de presiune poate duce la îmbunătățiri. Trebuie să ne asigurăm că centrele unde ajung sunt funcționate corect.

Ai ajuns să le cunoști pe aceste femei și să afli ce s-a întâmplat cu ele?

Dorigny: Ceea ce am experimentat în decembrie și ianuarie este că oamenii trec doar: îi vezi trecând, venind și plecând. Majoritatea nu vorbesc engleza. Lipsa traducătorilor este o problemă în toate aceste tabere de tranzit.

Honeyball: Mulți dintre acești oameni vorbesc dialecte regionale, care sunt dificil de tradus. Există o lipsă de oameni care o pot face. Traducerea este absolut esențială și ceva despre care poate ar trebui să facem mai mult.

Dorigny: Printre femeile pe care le-am fotografiat tocmai venind din Turcia cu barca erau o mulțime de femei însărcinate. Mulți dintre ei ajung și leșin pe plajă, pentru că sunt atât de speriați și stresați. Alții au copii mici în brațe. Vedeți ce se întâmplă la granița greacă și FYROM cu mii de oameni blocați acolo. Femeile sunt în pericol, deoarece există mii de oameni amestecați fără organizație.

Ce facilități și servicii ar trebui să ofere statele membre femeilor?

Honeyball: consilierea este absolut esențială pentru femeile care au fost traumatizate, dar și lecții de limbă și îngrijirea copiilor, deoarece nu toate femeile ar dori ca copiii lor să audă ceea ce au de spus în interviurile lor de azil, de exemplu. De asemenea, avem nevoie de femei intervievatoare și traducătoare. Multe dintre aceste femei pur și simplu nu ar spune ce este necesar să spună cu un bărbat prezent. În centrele în sine este nevoie de salubrizare separată și o separare între bărbați și femei, cu excepția cazului în care este vorba despre o familie care dorește să rămână împreună. Într-unul dintre marile centre din München pe care l-am vizitat, exista de fapt o cafenea pentru femei, un „spațiu pentru femei”.

Dorigny: L-am fotografiat. Am petrecut o zi acolo și femeile de acolo adoră Cafeneaua.

Honeyball: Cred că este vorba doar de a fi un pic sensibil. Aceste lucruri nu sunt atât de dificil de furnizat.

Dnă Dorigny, alegeți subiecte foarte serioase pentru reportaje. Te lași ca fotograf să fii influențat de sentimentele tale personale?

Dorigny: Din ce în ce mai mult în cariera mea aleg poveștile pe care vreau să le acoper și vreau să abordez aceste probleme pentru că mă simt preocupat, mă simt implicat și simt că ar trebui să aparțin acestei mișcări de oameni care încearcă să schimbe lucrurile. Lucrăm mână în mână, doamnă Honeyball la nivel politic și eu raportăm despre această situație.

Femeile se confruntă cu probleme de integrare și suferă discriminări chiar și după acordarea statutului de refugiat. Ce se poate face pentru a le facilita incluziunea socială?

Honeyball: .Eu chiar trebuie să fie pregătiți pentru integrare. Asta înseamnă pregătirea lingvistică și a abilităților. Unele dintre ele vor fi funcționat înainte, dar cred că o mulțime de femei nu au făcut-o, așa că există o mare problemă cu privire la pregătirea femeilor pentru angajare, dacă asta vor să facă.

Dorigny: Ar fi un alt proiect pentru a documenta viața în centre și modul în care refugiații se integrează în țară. Accesul la locurile în care se întâmplă lucruri [centre de primire etc] devine foarte dificil pentru jurnaliști. Ni se împiedică să depunem mărturii cu privire la această problemă.

Trimiteți acest articol: